Ți s-a oferit un interval salarial brut? Cât înseamnă în net

Când o firmă îți spune că salariul e „între 6.000 și 8.000 de lei brut”, în mână vei primi între 3.500 și 4.700 de lei. Iar diferența de 2.000 de lei dintre capete se strânge, la net, la aproape jumătate. Intervalele brute arată mereu mai generos decât sunt. Înainte să te bucuri de o ofertă sau să o compari cu alta, merită să o traduci în banii care îți intră efectiv pe card.

De ce firmele vorbesc în brut

Pentru firmă, brutul e suma din contract și punctul de plecare pentru buget. Pentru tine, contează netul, adică ce rămâne după taxe. Cele două pot fi confundate ușor, mai ales în discuțiile de la interviu, unde „6.000” se spune repede și nu întotdeauna se precizează ce fel de 6.000.

Din brut pleacă la stat cam 41%: pentru pensie, pentru sănătate și impozitul pe venit. O regulă ușor de ținut minte: în mână primești cam 58–60% din brut. Sau, invers, brutul e cam de 1,7 ori netul.

Cum se ajunge de la unul la celălalt, taxă cu taxă, explicăm în articolul despre impozitul pe salariu.

Cum citești un interval

Fiecare capăt se transformă separat. Câteva repere, rotunjite:

Pentru orice altă sumă, calculatorul de salariu face transformarea în ambele sensuri.

Ce să întrebi înainte să compari

Un interval spune puțin fără context. Iată întrebările care fac diferența:

„Suma e brută sau netă?” E prima întrebare și nu e deloc nepoliticoasă. Dacă anunțul sau recruiterul nu precizează, întreabă. Altfel riști să compari un brut cu un net.

„Ce mă duce spre capătul de sus?” Experiența, rezultatele de la interviu, uneori o certificare sau disponibilitatea de a lucra în ture. Dacă nu primești un răspuns clar, cel mai probabil vei porni de la capătul de jos.

„Sunt incluse tichetele de masă sau bonusurile?” Tichetele vin de obicei separat, pe un card, și au și ele mici taxe. Un bonus „variabil” sau „de performanță” nu e garantat și nu trebuie socotit ca salariu.

„E normă întreagă?” Un salariu pentru 4 ore pe zi nu se compară cu unul pentru 8. Vezi articolul despre salariul part-time.

„Când e prima mărire?” Un salariu de pornire puțin mai mic, cu o mărire sigură după perioada de probă, poate fi mai bun decât unul mai mare, înghețat ani de zile.

Cum compari două oferte

Să zicem că ai două oferte: una de „6.000–7.000 de lei brut” și una de „3.800 de lei net”. La prima vedere, prima pare mult mai mare.

Tradusă în net, prima înseamnă între 3.500 și 4.100 de lei în mână. A doua îți dă sigur 3.800. Dacă nu ai motive să crezi că vei porni de la capătul de sus, cele două oferte sunt, de fapt, foarte apropiate. Diferența o fac apoi restul lucrurilor: tichetele, programul, distanța până la serviciu, siguranța postului.

Regula: compară net cu net, parte fixă cu parte fixă.

Netul tău și costul firmei nu sunt același lucru

Când negociezi, ține minte că tu și angajatorul vă uitați la sume diferite. Tu te uiți la net. El se uită la cât îl costi în total: brutul, plus o mică taxă pe care o plătește peste salariu.

Asta explică de ce o cerere de „încă 500 de lei în mână” sună mult pentru un patron: pentru el înseamnă aproape 900 de lei în plus pe lună. Când ceri o mărire, e util să știi amândouă cifrele.

Când anunțul nu scrie nici brut, nici net

Multe anunțuri dau doar o sumă. Uneori angajatorul se gândește la net, pentru că asta înțelege toată lumea. Alteori se gândește la brut, pentru că asta va scrie în contract. Nu ghici. Întreabă.

Pe locurile de muncă de pe salariile.ro, fiecare anunț are salariul obligatoriu și spune clar dacă suma e brută sau netă. Ca să vezi dacă oferta e bună pentru meseria ta, uită-te și la reperele de pe salariile pe meserii.

Pe scurt

Un interval brut arată mereu mai bine decât e. Transformă-l în net, întreabă ce te duce spre capătul de sus și ce e inclus, apoi compară ofertele net cu net. Dacă știi exact câți bani vrei în mână, pornește de la net și cere brutul care ți-i aduce.

Surse

• Codul fiscal – Legea nr. 227/2015, forma actualizată

Sumele sunt calculate cu calculatorul salariile.ro, pentru un salariat cu normă întreagă, la funcția de bază, fără persoane în întreținere și fără tichete.